Discuri de ascultat intr-o viata

Probabil ca si sa citesti un Veac de Singuratate tine de noroc si deasemenea sa asculti anumite muzici... unde muzicile sunt mai mult decat marea mea pasiune.
Pentru asta am facut o lista cu albume necesare de ascultat intr-o viata, preferabil la volan gonind pe autostrada sau facand ambuteiajul mai suportabil, sau acasa cand pofteste mood-ul, sau oriunde in alta parte [la radio mai rar]. Insist sa afirm ca toate discurile care se vor gasi in lista mea, nu contin doar cateva piese bune, restul fiind de umplutura. Nu. Sunt discuri care suna brici, cap-coada. Ordinea este una absolut intamplatoare.

Nick Cave & The Bad Seeds – Let Love In – discul este un regal al muzici, de cand s-a inventat rock-ul si popul. Iubesc realmente tot ce a scot Nick Cave, inclusiv Birthday Party, dar discul asta este de departe cel mai izbutit. The Bad Seeds sunt o institutie de muzica si ar trebui realmente predati in scoli.

Iggy & The Stooges – Fun House – si eu si Henry Rollins si Eugene Hutz suntem de parere ca avem aici cel mai tare album rock ever.

Transglobal Underground – Rejoice, Rejoice – superbe combinatii de beat-uri si world music + colaborarea cu Natasha Atlas care face discul briliant

Malcolm McLaren – Paris – Daca il intrebam pe John Lydon [Rotten pentru cine nu stie], McLaren este vinovatul principal pentru moartea lui Sid Vicious, plasandu-i mereu heroina. Mai mult, impreuna cu colega sa de viata Vivian Westwood, McLaren [impresarul Sex Pistols] a scos niste bani frumosi inventand haine pentru punkeri, haine despre care Lydon sustine ca nu le-a imbracat si nu le v-a imbraca vreodata. In fine, sa revenim la discul Paris: disc ideal de ascultat intr-un hotel de 5 stele in capitala Frantei.
Va asigur ca dupa auditia discului in conditiile de mai sus va veti indragosti de Paris, dar si Parisul de voi.

Tuxedo Moon – Solve & Coagula – un best of al trupei pentru zile negre...si pietrele vor plange.

The Cult – Love – este trecerea bajetilor de la goth la ceva mai mult distors in chitara. Piese ca Love si Rain iti umplu realmente inima de bucurie.

Gogol Bordello – Gypsy Punk: Underdog World Strike – dupa ce i-am vazut live pentru prima oara la Sziget, am asculta discul asta zi de zi, aproape un an. Este probabil cel mai bun disc rock’n’roll, cel putin din 2000 incoace.

Alice In Chains – Dirt – o sa-mi iau probabil injuraturi cand o sa va spun ca nu Cobain a fost cel mai tare muzicant de grunge, ci formatia Alice in Chains. Disculm absolut depresiv, dar briliant realizat, rivalizeaza cu primele 2 albume Pearl Jam, Ten si VS.

Tom Waits – Frank’s Wild Years – kilograme de discuri avem la Tom Waits, l-am ales pe asta pentru ca s-a nimeirt sa fie primul pe care sa-l ascult

Einsturzende Neubauten – Haus Der Lauge – si aici mi-a fost greu sa aleg pentru ca sunt multe discuri care nu sunt altceva decat bijuterii, as spune cu rautate...comori ascunse de majoritate

Anathema – Serenades – heavy heavy heavy metal, deloc digerabil, dar briliant dupa ce il descoperi in profunzimea lui

Sex Pistols – Nevermind The Bollocks, Here Comes ... aici am un citat de dat
“ Spit in the aye who forgot this record” by Eugene Hutz. In 2006 membrii formatie Sex Pistols au primit invitatia de a participa la festivitatia de includere a lor in Rock’N’ Roll Hall of Fame. Raspunsul a fost un bilet de hartie cu un mesaj obscen.

Sneaker Pimps – Becoming X – good electro-alternative type shit, unul din cele mai bune discuri din anii ‘90

Pearl Jam – VS – pronuntati grunge cu dintii stransi...asa e si discul

Public Image LTD – 9 – fireste, un pumn in ochii si un sut in coaie

Manu Chao – Clandestino – bizara treaba cu discul asta...a aparut in 1997 si toata lumea a auzit de el din 2000 incoace...daca imi aduc bine aminte, am fost primul din Romania care a difuzat piese de pe el la radio...pe vremuri [sunt realmente convins ca am fost primul :O))) ]

Placebo – Soulmates Never Die - Vi s-a intamplat sa mergeti vreodata in ajunul Craciunului in vreun club [preferabil unul rock] sa vedeti cati nu-si doresc sa sarbatoareasca cu familia ? Pentru ei exista Placebo – ce avem aici nu e un disc ,ci un dvd live in paris....insumeaza cumva munca lor

Led Zeppelin I – discul meu preferat este primul...stiu ca multi prefera discul 4, sau ce s-a intamplat de la al cincilea incolo

NIN – The Downward Spiral – what the fuuuckk...asta am zis cand am ascultat prima oara discul [la vremea lui], nici nu stiam ce mi s-a intamplat...ma intrebam cum a fost posibil asa ceva....o culme a perfectiunii

UNKLE – Never Never Land - senzatia care ma incearca de fiecare data cand ascult discul asta este ca James Lavelle a adunat din maruntaiele purgatoriului niscaiva demoni si i-a disecat sa vedem cu totii ce au inauntru si cum functioneaza

Stereo MC’s – Deep, Down & Dirty – imaginea pe care o am mereu despre aceasta trupa si in special despre acest disc este

Sisters Of Mercy – Vision Thing & Floodland – coaie nene, c.o.a.i.e, alte cuvinte sunt de prisos

Asian Dub Foundation - Community Music – ambalaj punk, hip-hop, dub mult prea politically correct pentru mine, dar suna brici

Marilyn Manson – Antichrist Superstar – se vede treaba discul e produs de Trent Reznor, discul care, altfel, l-a facut super star pe Marilyn Manson si pe mine mare fan...acum 10 ani. Nici Mechanical Animals nu e rau si ar mai fi si altele.

Diamanda Galas & John Paul Jones – Sporting Life – incredibil ce disc au reusit cei 2, personal nu mi-as fi imaginat-o pe Diamanda altfel decat cu pian, avand in vedere ca isi foloseste vocea pentru a alunga dracii...dar eu nu am fost bassist la Led Zeppelin

PJ Harvey – To Bring You My Love – discul asta are o mare calitate....umanizeaza

Massive Attack – toate discurile sunt magistrale, mai putin coverul la Light My Fire

The Clash – Combat Rock – titlul discului vorbeste de la sine, eu altceva am de adaugat aici...cineva trebuia sa slefuiasca ceea ce se numeste punk...si Joe Strummer si bajetii au facut-o magistral. Nu odata mi-am spus ca The Clash e probabil cea mai buna trupa rock’n’roll ever.

Megadeth – Rust In Peace – cel mai bun disc heavy metal [speed, thrash...cum preferati]...mai mult de atat, intotdeauna mi s-au parut mai buni decat Metallica, si Mustaine infinit mai expresiv decat Hetfield.

The Cure – orice disc, oricum, oricand, nu cu oricine.

Paul Oakenfold – Bunkka – ideal pentru autostrada

Ministry – Psalm 69: The Way To Succed & The Way To Suck Eggs – il asculti si nu stii ce te-a lovit...demonic

Black Sabbath – Sabbath, Bloody Sabbath – nimic neobisnuit...taticii Heavy Metal

The Smiths – Rank - ar fi fost incorect ca tocmai ei sa lipseasca, desi din live-ul asta lipseste tocmai How Soon is Now

Planet Funk - No Zero Sumness - ideal de ascultat cand esti undeva departe, fericit si plin de endorfine. Interesant este ca baietii au grija sa te pocneasca fin cu angoase. Cred sincer ca Parrafin este una din cele mai bune piese scrise vreodata. Amuzant este ca sunt...italieni.

Guns N Roses - Appetite for Destruction - daca faceti abstractie de hituri descoperiti o mare formatie, mai ales in primul lor disc, Appetite for Destruction

Prodigy - The Fat Of The Land - beaturi demente si foarte mult Punk...bine de tot discul...si nu e singurul

Young Gods - Only Heaven - aici e vorba de o formatie elvetiana care functioneaza precum ceasurile cu acelasi renume...in discul de fata vorbim de un live care m-a purtat in lumi paralele

New Order - Get Ready - imi pare cel mai izbutit, elegant si boem New Order

Swans – Various Failure – mi-a fost greu sa aleg un disc...si am recurs miseleste la best of... ideal pentru zilele de toamna iarna....nu abuzati totusi

Raman multe alte discuri de descoperit. De pilda nu am nici un disc de jazz aici, si ca sa fiu onest...imi place jazz-ul, dar nu intr-atat cat sa fiu mare consumator. Ar mai fi fost de adaugat discuri cu Doors, Laurie Anderson, Radiohead, Joy Division, Moby, Jane's Addiction, Pixies, Laibach, Mad Season, Mudhoney, Ramones, U2, Aphex Twin si, o sa radeti, Judas Priest nene, plus soundtrack-uri precum Lost Highway, Arizona Dream, Underground s.a.m.d Ideea este ca lista ramane deschisa