joi, 8 noiembrie 2007

Nervi

Aceiasi oameni, aceeasi meschinarie, aceleasi ambuteiaje, acelasi cacat la radio si tv, aceleasi stiri, aceeasi bere, aceleasi preturi mari, acelasi drum spre casa, aceiasi vecini pensionari dementi, aceleasi sandwichuri obosite halite zilnic spre pranz, aceeasi mediocritate care balteste in jurul meu.

Daca as citi un articol care ar incepe ca al meu, as zice: "ie-te alt bolovan frustrat". Dar asa sunt eu...becoming no one. Nascut mare speranta ...ajuns rezerva. Si ma pis de sus pe constiinta lucrului bine facut, atat timp cat muncesc ce nu-mi place, nu mi-a placut si nu o sa-mi placa
vreodata. Sunt obligat s-o fac ca sa traiesc. Si fac numai cacaturi, pentru ca asta cumparati. Cacat !


De cate ori am "construit" ceva superb, mi s-a retezat ca « asa ceva nu se vinde » ! Drama alchimistului....nu vinzi nu existi !

Si uita asa am ajuns zilele trecute pentru niste analize la spitalul Floreasca. Si m-am speriat! Oameni mureau langa mine, la distanta de un cearsaf. Nu sunt singurul care a ajuns acolo si s-a cutremurat, asa ca nu o sa intru in detalii. Doar am constatat cat de bine se potriveste sloganul
Trainspotting "Scapa cine poate!".


Si mi-am dat seama ca mi-a luat ceva vreme de cand am realizat ultima oara ca viata e in alta parte.

Vreau sa fug departe. Sa traversez Mediterana pe urmele fenicienilor si sa adulmec spiritualitate la Gibraltar. Vreau sa fug in Maroc sa trag un joint in Marakesh, pentru ca apoi sa devin cel mai mare dealer de droguri de pe Canalul Manecii. Vreau sa devin unul din hedonistii care-si petrec vacantele la St. Tropez. Sa mi-o trag in grup cu swinggerii pana dau in priapism. Vreau sa ma dau cu un Mustang pe Ocean Drive in Miami si sa ascult un mix Paul Oakenfold, sa-l vad presedintele Statelor Unite pe Dave Mustaine sau pe Jello Biafra, sa fumez un Viceroy cu Tom Waits, sa trec oceanul pana in Regatul Unit sa dau mana cu John Lydon, sa ma-nbat "cleste" cu Shane McGowan, sa vad un live New Order la Glasbury pentru ca mai apoi sa citesc toata enciclopedia britanica. Vreau sa ma plictisesc asteptand un tren intr-o gara in Germania ascultand Kraftwerk [despre David Bowie si Iggy Pop].

Vreau sa joc intr-un lung metraj la Bollywood si sa-mi redescopar sexul cu vreo Mayitreyi. Vreau sa ma pis din picioare in Tokyo impreuna cu o gheisha astfel incat sa desenam ceva feng-shui. Nu mi-ar strica sa vad live in Alaska... aurora boreala. Mi-ar placea sa intru in Guiness Book pentru cel mai tare orgasm din istoria omenirii. Fie ca acesta sa devina legenda pentru amorezi, scop in viata pentru hedonisti, obiect de studiu pentru sexologi. Valorile cu care sa fie masurat sa fie intensitatea si durata in timp.

Vreau sa fac multi copii !!!

Rutina de zi cu zi mi-a devenit otrava. Beau zilnic cupe de rutina, pana cand o sa devin imun.
Mi-e teama sa nu apara vreun demon, care, in schimbul sufletului, sa-mi ofere mult doritul, din care deja am facut chip cioplit.

[articol mai vechi, usor revizuit]

5 comentarii:

mary spunea...

mi-amintesc ca am citit la vremea respectiva articolul asta dupa ce am dat o cautare 'silviu munteanu', caci nu mai stiam nimic de tine. si mi-a lasat un gust amar, ca ma cam recunosteam in el (in art). ca si acum, de fapt.

Silviu spunea...

am avut placerea sa ne cunoastem?

mary spunea...

daca se pune că mai ascultam din cînd în cînd sonic temple, atunci da. :) a, şi am vorbit la telefon. o dată. la radio.

Silviu spunea...

sper sa nu fi spus prostii, tampenii

mary spunea...

nu, p-alea le-am spus eu :))