De ziua Romaniei m-am gandit dintr-un puseu patriotic sa ma manifest si eu cumva.
Avem aici cateva din muzicile romanesti care mi-au placut si, culmea, imi mai plac inca. Unele dintre formatii nu imi mai plac, dar in tinereti erau o treaba.
Nemos - Flying Soul - o piesa ca o gura de aer, avand in vedere ce cacaturi romanesti se intamplau la acea vreme in muzica inceputul anilor 2000 adica
Unu & Alexandra - Lumea viseaza - o alta incercare de maxim bun simt
Suie Paparude - Atac la persoane - excelenta piesa, bun videoclip
Timpuri Noi - Oameni ca noi - pe vremea cand piesa asta se intampla in club a, unii cantau U2; nici adolescent nu eram, dar imi dadeam in cap cu Modern Talking ...copil...deh
Iris cu Kiphi...Corabia cu panze...aveam 2 ani nene - cred ca este cea mai buna piesa rock romaneasca scrisa vreodata
Phoenix - Nunta - o piesa confectionata din bucurie pura...mai exista formatia asta?
Shukar Collective - Taraf - respect shukar - cum sa nu-ti placa
The Mood - Extasy - cea mai tare trupa rock'n'roll din Romania. N-as fi crezut ca suntem in stare de asa ceva.
Travka - Vreau sa simt Praga - nimic de ascuns, gangul meu preferat este Travka
Firma - La orbire - izbutit primul disc
Aria Urbana - brasovenii astia ar trebui mai mult in seama
Parazitii - Fuck You Romania "vreti sa faceti ceva pentru mine? / faceti infarct" - bizar este ca in toti anii tineretii nu m-a animat nici o clipa gandul emigrarii, insa in ultima vreme mi se intampla din ce in ce mai mult
Blanos - imi plac maxim inca de cand se numeau si Distruzos
UNU' Vs . Dj Dox, Vexatu Vexx, & Ati - Vexatu Vex ruleaza...
Sunday People - nu prea sunt romani, dar aici locuiesc si fac treaba buna
Aievea - un regal
Vlaicu Golcea - existenta mea e mai placuta cand stiu ca exista prin Bucuresti domni precum Vlaicu, probabil cel maicomplex artist roman
Butterflies In My Stomach - Another You - poti sa nu-i iubesti pe "fluturasi"!?
Se prea poate sa fi uitat pe cineva. Imi mai aduceti voi aminte. Oricum, subiectivismul meu nu-mi permite sa pun aici ce nu-mi place.
vineri, 30 noiembrie 2007
joi, 29 noiembrie 2007
Discuri de ascultat intr-o viata - part 2
Hector Zazou - Blue Sahara
Avem aici un jazzy world music cu participanti seriosi la acest disc, cum ar fi Bill Laswell, Dead Can Dance, John Cale, David Sylvian, Ryuichi Sakamoto si Tim Simenon s.a. Un disc eclectic si sofisticat care devine o bijuterie dupa mai multe ascultari.
Lettre au Directeur des Messageries Maritimes este ultima piesa de pe disc, de departe cea mai izbutita.
Piesa nu e de pe discul mai sus amintit, dar spune multe despe Hector Zazou.
White Stripes - Elephant
Unii numesc garage rock ceea ce White Stripes stiu sa faca. Mie mi se pare mai degraba un real back to the roots la blues, ce-i drept, se simte ca e scos in anii 2000.
Piesa mea preferata de pe disc
TO BE CONTINUED ...
marți, 27 noiembrie 2007
Sinucideri, flegme si alte fragmente de viata
Alaltaieri am votat si eu cum m-am priceput. Ma duc la fiecare votare, de cand ma stiu. Cand m-am intors am vazut chipul disperat si nedumerit al unui tata care venea acasa adus de politie. Fiul sau de 14 ani tocmai se aruncase de la etaj. In blocul meu s-a intamplat.
Aseara zaceam usor zgribulit in statie la 311, vrand sa ma deplasez de la punctul A la punctul B. Alti doi tineri juni care nu se cunosteau intre ei se uitai la mine si luasera atitudine. Flegmau de zor.
Azi dimineata am observat [a cata oara] ca drumul spre metrou e pavat cu flegme inghetate. Erau 0 grade. Asa e pavat mereu cand e frig afara.
Am racit, tusesc desi sunt vaccinat si ma doare capul groaznic de la un vin consumat aseara in punctul B.
Aseara zaceam usor zgribulit in statie la 311, vrand sa ma deplasez de la punctul A la punctul B. Alti doi tineri juni care nu se cunosteau intre ei se uitai la mine si luasera atitudine. Flegmau de zor.
Azi dimineata am observat [a cata oara] ca drumul spre metrou e pavat cu flegme inghetate. Erau 0 grade. Asa e pavat mereu cand e frig afara.
Am racit, tusesc desi sunt vaccinat si ma doare capul groaznic de la un vin consumat aseara in punctul B.
luni, 26 noiembrie 2007
vineri, 23 noiembrie 2007
Ladies & Gents - JOHNNY CASH
Mai multe cuvinte ar fi de prisos. Rest In Peace Johnny.
[Too much fake artists in this video]
joi, 22 noiembrie 2007
Recomandare pentru o seara de joi
Cehii Moimir Papalescu & The Nihilists presteaza in seara asta [22 noiembrie] un live in Studio Martin, Bucuresti [sa traiesti]. Biletul este 20 ron si cica include si o bere.
Englitera eliminata de Croatia de la Euro 2008
Nu sunt vreun mare microbist, dar meciul asta a fost unul cu siguranta de vazut. Anglia a fost eliminata de Croatia cu scorul de 2-3. S-a intamplat aseara 21 nov 2007 pe Wembley.marți, 20 noiembrie 2007
3 momente Charles Bukowski
Yes Yeswhen God created love he didn't help most
when God created dogs He didn't help dogs
when God created plants that was average
when God created hate we had a standard utility
when God created me He created me
when God created the monkey He was asleep
when He created the giraffe He was drunk
when He created narcotics He was highand
when He created suicide He was low
when He created you lying in bed
He knew what He was doing
He was drunk and He was highand
He created the mountians and the sea and fire at the same time
He made some mistakes, but when He created you lying in bed
He came all over His Blessed Universe.
Show Biz
I can't have it
and you can't have it
we won't
get it
so don't bet on it
or even think about
it
just get out of bed
each morning
wash
shave
clothe
yourself
and go out into
it
because
outside of that
all that's left is
suicide and
madness
so you just
can't
expect too much
you can't even
expect
so what you do
is
work from a modest
minimal
base
like when you
walk outside
be glad your car
might possibly
be there
and if it is-
that the tires
aren't
flat
then you get
in
and if it
starts--you
start.
and
it's the damndest
movie
you've ever
seen
because
you're
in it--
low budget
and
6 billion
critics
and the longest
run
you ever hope
for
is
one
day.
True Story
they found him walking along the freeway
all red in
front
he had taken a rusty tin can
and cut off his sexual
machinery
as if to say --see what you've done to
me? you might as well have the
rest.
and he put part of him
in one pocket and
part of him in
another
and that's how they found him,
walking
along.
they gave him over to the
doctors
who tried to sew the parts
back
on
but the parts were
quite contented
the way they
were.
I think sometimes of all of the good
ass
turned over to the
monsters of the
world.
maybe it was his protest against
this or
his protest
against
everything.
a one man
Freedom March
that never squeezed in
between
the concert reviews and the
baseball
scores.
God, or somebody,
bless
him.
mai multe gasiti aici: http://famouspoetsandpoems.com/poets/charles_bukowski/poems
duminică, 18 noiembrie 2007
Uncle Waldo, maestrul meu spiritual
Zilele minunate de toamna, cu ploaie, frig si aburinde cani de vin. I feel like Uncle Waldo, maestrul meu spiritual...se prea poate ca intr-o viata anterioasa sa fi fost Uncle Waldo
sâmbătă, 17 noiembrie 2007
O poveste reala dintr-un spital din Bucuresti
Intr-un spital o doamna slaba si in varsta, putin peste 60 de ani se foieste cu greu in pat, incercand sa-si mai schimbe pozitia. Are nevoie de un telefon mobil, ea nu are unul, sa sune pe cineva sa-i spuna ca mai sta o vreme.
O privesti si ti se rupe inima. Are un par drept, rar, castaniu-carunt care-i curge aproape pana la umeri. E rusinoasa, tacuta, speriata, trista, trasa la fata, palida si are cearcane imense. Nu vrea decat sa treaca neobservata. Afli de la celelalte doamne din salon ca nu are pe nimeni, nu are frate, sora, nici copii.
Povestea vietii ei e cam asa. Se trage dintr-o familie buna, care au avut grija sa-i dea o educatie aleasa, dar care au fost severi cu ea. Scapata de sub supravegherea parintilor, si-a propus inca de pe bancile facultatii o viata normala...petrereri, iubit, apoi sot, apoi copii. Toata viata a insistat ca barbatii s-a nu o priveasca ca pe un obiect sexual, ci sa-i aprecieze intelectul...pana intr-o zi cand a realizat ca realmente nu o mai atragea nici o privire. In aceeasi zi a realizat ca avea o varsta si ca prea a fost confiscata de micile probleme cotidiene, si, cel mai neplacut, ca imbatraneste singura. A realizat deasemenea ca incercarile ei de a-si gasi pe cineva cu care sa imparta viata o fac sa para ridicola, si, instinctiv s-a inchis si mai mult in ea. Si-a luat o pisica, dar si aceasta a parasit-o dupa 2 ani, fugind bezmetica prin cartier.
- Da. Doctorul mi-a zis ca mai stau...da ...da...veniti...cand puteti, vorbea cu voce stinsa la telefon.
Era vecina de alaturi. Singura persoana din bloc cu care reusise sa lege o amicitie. Mai beau cafele seara, ii mai aducea de mancare si ii mai ghicea in carti.
In cateva ore apare si vecina. Grasa, voioasa si cu gura mare. Aduce o sticla cu apa si cateva cutii de margarina cu ceva de mancare. Se intereseaza ce are voie sa manance si daca a dat ceva la asistente.
Din vorba in vorba intr-un final afli ca vecina grasa v-a primi apartamentul acesteia si ca de aceea are grija de ea.
- Bine ca am facut actele, ii spune asistentei pe sest. Apoi o priveste cu mila si un mic sentiment de vinovatie pe doamna slaba si in varsta, putin peste 60 de ani cum foieste cu greu in pat si rosteste cu un oftat:
- Deh, astia-i viata !
O privesti si ti se rupe inima. Are un par drept, rar, castaniu-carunt care-i curge aproape pana la umeri. E rusinoasa, tacuta, speriata, trista, trasa la fata, palida si are cearcane imense. Nu vrea decat sa treaca neobservata. Afli de la celelalte doamne din salon ca nu are pe nimeni, nu are frate, sora, nici copii.
Povestea vietii ei e cam asa. Se trage dintr-o familie buna, care au avut grija sa-i dea o educatie aleasa, dar care au fost severi cu ea. Scapata de sub supravegherea parintilor, si-a propus inca de pe bancile facultatii o viata normala...petrereri, iubit, apoi sot, apoi copii. Toata viata a insistat ca barbatii s-a nu o priveasca ca pe un obiect sexual, ci sa-i aprecieze intelectul...pana intr-o zi cand a realizat ca realmente nu o mai atragea nici o privire. In aceeasi zi a realizat ca avea o varsta si ca prea a fost confiscata de micile probleme cotidiene, si, cel mai neplacut, ca imbatraneste singura. A realizat deasemenea ca incercarile ei de a-si gasi pe cineva cu care sa imparta viata o fac sa para ridicola, si, instinctiv s-a inchis si mai mult in ea. Si-a luat o pisica, dar si aceasta a parasit-o dupa 2 ani, fugind bezmetica prin cartier.
- Da. Doctorul mi-a zis ca mai stau...da ...da...veniti...cand puteti, vorbea cu voce stinsa la telefon.
Era vecina de alaturi. Singura persoana din bloc cu care reusise sa lege o amicitie. Mai beau cafele seara, ii mai aducea de mancare si ii mai ghicea in carti.
In cateva ore apare si vecina. Grasa, voioasa si cu gura mare. Aduce o sticla cu apa si cateva cutii de margarina cu ceva de mancare. Se intereseaza ce are voie sa manance si daca a dat ceva la asistente.
Din vorba in vorba intr-un final afli ca vecina grasa v-a primi apartamentul acesteia si ca de aceea are grija de ea.
- Bine ca am facut actele, ii spune asistentei pe sest. Apoi o priveste cu mila si un mic sentiment de vinovatie pe doamna slaba si in varsta, putin peste 60 de ani cum foieste cu greu in pat si rosteste cu un oftat:
- Deh, astia-i viata !
vineri, 16 noiembrie 2007
Si e vineri seara si mi-e bine cu mine !
Azi imi este bine cu mine. Ascult Massive Attack, ideal pentru o vinere seara de noiembrie si ma joc cu Sonia [fiica mea] cu vapoarele.
E momentul de iesit la carciuma. Probabil peste cateva ori voi fi in aceleasi spelunci dragi mie, cu aer inca boem, unde hainele se vor imputi iar de mirosuri de mancare amestecat cu fum de tigara. Dar voi bea vin cu prietenii si asta o sa ma faca fericit.
Mi se apropie decembrie unde am atatea de sarbatorit si, nemaifiind de ceva vreme un anti-futureplan, incep sa trag linie la cele cateva realizari ale acestui an. Nu sunt multe, dar sunt majore. Stiu ca la anul daca voi fi mai vigilent, nu voi mai pierde atatea trenuri. Stiu ca voi fi vigilent. Daca nu mi se intampla, Doamne fereste, vreun groaznic, lumea va fi a mea.
E vineri seara si mi-e bine cu mine. Se prea poate sa si merit, zic eu ingamfat.
Si e vine seara si mi-e bine cu mine !
E momentul de iesit la carciuma. Probabil peste cateva ori voi fi in aceleasi spelunci dragi mie, cu aer inca boem, unde hainele se vor imputi iar de mirosuri de mancare amestecat cu fum de tigara. Dar voi bea vin cu prietenii si asta o sa ma faca fericit.
Mi se apropie decembrie unde am atatea de sarbatorit si, nemaifiind de ceva vreme un anti-futureplan, incep sa trag linie la cele cateva realizari ale acestui an. Nu sunt multe, dar sunt majore. Stiu ca la anul daca voi fi mai vigilent, nu voi mai pierde atatea trenuri. Stiu ca voi fi vigilent. Daca nu mi se intampla, Doamne fereste, vreun groaznic, lumea va fi a mea.
E vineri seara si mi-e bine cu mine. Se prea poate sa si merit, zic eu ingamfat.
Si e vine seara si mi-e bine cu mine !
marți, 13 noiembrie 2007
S-a gasit Elodia...intr-o alta cioaca !
Povestea e cam asa...Elodia e mascul si Cioaca e colega de viata. Cioaca, ranita in amor, sufera din pricina infidelitatii Elodiei. De parca Elodia e durere de stomac. Si Cioaca ranita ce face? Actioneaza ca un mistretz in aceeasi situatie. O cioaca cu o alta cioaca [ascutita si contondenta] in mana il trimite "dincolo" pe biata Elodia.
O poveste de Diamanda Galas si John Paul Jones
luni, 12 noiembrie 2007
Electric Six - Danger! High Voltage
Campania de promovare a celor mai bune videoclipuri insotite de piese pe masura continua...azi cu dedicatie pentru toate fetele care ma "cunoaste"
sâmbătă, 10 noiembrie 2007
Discuri de ascultat intr-o viata
Probabil ca si sa citesti un Veac de Singuratate tine de noroc si deasemenea sa asculti anumite muzici... unde muzicile sunt mai mult decat marea mea pasiune.
Pentru asta am facut o lista cu albume necesare de ascultat intr-o viata, preferabil la volan gonind pe autostrada sau facand ambuteiajul mai suportabil, sau acasa cand pofteste mood-ul, sau oriunde in alta parte [la radio mai rar]. Insist sa afirm ca toate discurile care se vor gasi in lista mea, nu contin doar cateva piese bune, restul fiind de umplutura. Nu. Sunt discuri care suna brici, cap-coada. Ordinea este una absolut intamplatoare.
Nick Cave & The Bad Seeds – Let Love In – discul este un regal al muzici, de cand s-a inventat rock-ul si popul. Iubesc realmente tot ce a scot Nick Cave, inclusiv Birthday Party, dar discul asta este de departe cel mai izbutit. The Bad Seeds sunt o institutie de muzica si ar trebui realmente predati in scoli.
Iggy & The Stooges – Fun House – si eu si Henry Rollins si Eugene Hutz suntem de parere ca avem aici cel mai tare album rock ever.
Transglobal Underground – Rejoice, Rejoice – superbe combinatii de beat-uri si world music + colaborarea cu Natasha Atlas care face discul briliant
Malcolm McLaren – Paris – Daca il intrebam pe John Lydon [Rotten pentru cine nu stie], McLaren este vinovatul principal pentru moartea lui Sid Vicious, plasandu-i mereu heroina. Mai mult, impreuna cu colega sa de viata Vivian Westwood, McLaren [impresarul Sex Pistols] a scos niste bani frumosi inventand haine pentru punkeri, haine despre care Lydon sustine ca nu le-a imbracat si nu le v-a imbraca vreodata. In fine, sa revenim la discul Paris: disc ideal de ascultat intr-un hotel de 5 stele in capitala Frantei.
Va asigur ca dupa auditia discului in conditiile de mai sus va veti indragosti de Paris, dar si Parisul de voi.
Tuxedo Moon – Solve & Coagula – un best of al trupei pentru zile negre...si pietrele vor plange.
The Cult – Love – este trecerea bajetilor de la goth la ceva mai mult distors in chitara. Piese ca Love si Rain iti umplu realmente inima de bucurie.
Gogol Bordello – Gypsy Punk: Underdog World Strike – dupa ce i-am vazut live pentru prima oara la Sziget, am asculta discul asta zi de zi, aproape un an. Este probabil cel mai bun disc rock’n’roll, cel putin din 2000 incoace.
Alice In Chains – Dirt – o sa-mi iau probabil injuraturi cand o sa va spun ca nu Cobain a fost cel mai tare muzicant de grunge, ci formatia Alice in Chains. Disculm absolut depresiv, dar briliant realizat, rivalizeaza cu primele 2 albume Pearl Jam, Ten si VS.
Tom Waits – Frank’s Wild Years – kilograme de discuri avem la Tom Waits, l-am ales pe asta pentru ca s-a nimeirt sa fie primul pe care sa-l ascult
Einsturzende Neubauten – Haus Der Lauge – si aici mi-a fost greu sa aleg pentru ca sunt multe discuri care nu sunt altceva decat bijuterii, as spune cu rautate...comori ascunse de majoritate
Anathema – Serenades – heavy heavy heavy metal, deloc digerabil, dar briliant dupa ce il descoperi in profunzimea lui
Sex Pistols – Nevermind The Bollocks, Here Comes ... aici am un citat de dat
“ Spit in the aye who forgot this record” by Eugene Hutz. In 2006 membrii formatie Sex Pistols au primit invitatia de a participa la festivitatia de includere a lor in Rock’N’ Roll Hall of Fame. Raspunsul a fost un bilet de hartie cu un mesaj obscen.
Sneaker Pimps – Becoming X – good electro-alternative type shit, unul din cele mai bune discuri din anii ‘90
Pearl Jam – VS – pronuntati grunge cu dintii stransi...asa e si discul
Public Image LTD – 9 – fireste, un pumn in ochii si un sut in coaie
Manu Chao – Clandestino – bizara treaba cu discul asta...a aparut in 1997 si toata lumea a auzit de el din 2000 incoace...daca imi aduc bine aminte, am fost primul din Romania care a difuzat piese de pe el la radio...pe vremuri [sunt realmente convins ca am fost primul :O))) ]
Placebo – Soulmates Never Die - Vi s-a intamplat sa mergeti vreodata in ajunul Craciunului in vreun club [preferabil unul rock] sa vedeti cati nu-si doresc sa sarbatoareasca cu familia ? Pentru ei exista Placebo – ce avem aici nu e un disc ,ci un dvd live in paris....insumeaza cumva munca lor
Led Zeppelin I – discul meu preferat este primul...stiu ca multi prefera discul 4, sau ce s-a intamplat de la al cincilea incolo
NIN – The Downward Spiral – what the fuuuckk...asta am zis cand am ascultat prima oara discul [la vremea lui], nici nu stiam ce mi s-a intamplat...ma intrebam cum a fost posibil asa ceva....o culme a perfectiunii
UNKLE – Never Never Land - senzatia care ma incearca de fiecare data cand ascult discul asta este ca James Lavelle a adunat din maruntaiele purgatoriului niscaiva demoni si i-a disecat sa vedem cu totii ce au inauntru si cum functioneaza
Stereo MC’s – Deep, Down & Dirty – imaginea pe care o am mereu despre aceasta trupa si in special despre acest disc este
Sisters Of Mercy – Vision Thing & Floodland – coaie nene, c.o.a.i.e, alte cuvinte sunt de prisos
Asian Dub Foundation - Community Music – ambalaj punk, hip-hop, dub mult prea politically correct pentru mine, dar suna brici
Marilyn Manson – Antichrist Superstar – se vede treaba discul e produs de Trent Reznor, discul care, altfel, l-a facut super star pe Marilyn Manson si pe mine mare fan...acum 10 ani. Nici Mechanical Animals nu e rau si ar mai fi si altele.
Diamanda Galas & John Paul Jones – Sporting Life – incredibil ce disc au reusit cei 2, personal nu mi-as fi imaginat-o pe Diamanda altfel decat cu pian, avand in vedere ca isi foloseste vocea pentru a alunga dracii...dar eu nu am fost bassist la Led Zeppelin
PJ Harvey – To Bring You My Love – discul asta are o mare calitate....umanizeaza
Massive Attack – toate discurile sunt magistrale, mai putin coverul la Light My Fire
The Clash – Combat Rock – titlul discului vorbeste de la sine, eu altceva am de adaugat aici...cineva trebuia sa slefuiasca ceea ce se numeste punk...si Joe Strummer si bajetii au facut-o magistral. Nu odata mi-am spus ca The Clash e probabil cea mai buna trupa rock’n’roll ever.
Megadeth – Rust In Peace – cel mai bun disc heavy metal [speed, thrash...cum preferati]...mai mult de atat, intotdeauna mi s-au parut mai buni decat Metallica, si Mustaine infinit mai expresiv decat Hetfield.
The Cure – orice disc, oricum, oricand, nu cu oricine.
Paul Oakenfold – Bunkka – ideal pentru autostrada
Ministry – Psalm 69: The Way To Succed & The Way To Suck Eggs – il asculti si nu stii ce te-a lovit...demonic
Black Sabbath – Sabbath, Bloody Sabbath – nimic neobisnuit...taticii Heavy Metal
The Smiths – Rank - ar fi fost incorect ca tocmai ei sa lipseasca, desi din live-ul asta lipseste tocmai How Soon is Now
Planet Funk - No Zero Sumness - ideal de ascultat cand esti undeva departe, fericit si plin de endorfine. Interesant este ca baietii au grija sa te pocneasca fin cu angoase. Cred sincer ca Parrafin este una din cele mai bune piese scrise vreodata. Amuzant este ca sunt...italieni.
Guns N Roses - Appetite for Destruction - daca faceti abstractie de hituri descoperiti o mare formatie, mai ales in primul lor disc, Appetite for Destruction
Prodigy - The Fat Of The Land - beaturi demente si foarte mult Punk...bine de tot discul...si nu e singurul
Young Gods - Only Heaven - aici e vorba de o formatie elvetiana care functioneaza precum ceasurile cu acelasi renume...in discul de fata vorbim de un live care m-a purtat in lumi paralele
New Order - Get Ready - imi pare cel mai izbutit, elegant si boem New Order
Swans – Various Failure – mi-a fost greu sa aleg un disc...si am recurs miseleste la best of... ideal pentru zilele de toamna iarna....nu abuzati totusi
Pentru asta am facut o lista cu albume necesare de ascultat intr-o viata, preferabil la volan gonind pe autostrada sau facand ambuteiajul mai suportabil, sau acasa cand pofteste mood-ul, sau oriunde in alta parte [la radio mai rar]. Insist sa afirm ca toate discurile care se vor gasi in lista mea, nu contin doar cateva piese bune, restul fiind de umplutura. Nu. Sunt discuri care suna brici, cap-coada. Ordinea este una absolut intamplatoare.
Nick Cave & The Bad Seeds – Let Love In – discul este un regal al muzici, de cand s-a inventat rock-ul si popul. Iubesc realmente tot ce a scot Nick Cave, inclusiv Birthday Party, dar discul asta este de departe cel mai izbutit. The Bad Seeds sunt o institutie de muzica si ar trebui realmente predati in scoli.
Iggy & The Stooges – Fun House – si eu si Henry Rollins si Eugene Hutz suntem de parere ca avem aici cel mai tare album rock ever.
Transglobal Underground – Rejoice, Rejoice – superbe combinatii de beat-uri si world music + colaborarea cu Natasha Atlas care face discul briliantMalcolm McLaren – Paris – Daca il intrebam pe John Lydon [Rotten pentru cine nu stie], McLaren este vinovatul principal pentru moartea lui Sid Vicious, plasandu-i mereu heroina. Mai mult, impreuna cu colega sa de viata Vivian Westwood, McLaren [impresarul Sex Pistols] a scos niste bani frumosi inventand haine pentru punkeri, haine despre care Lydon sustine ca nu le-a imbracat si nu le v-a imbraca vreodata. In fine, sa revenim la discul Paris: disc ideal de ascultat intr-un hotel de 5 stele in capitala Frantei.Va asigur ca dupa auditia discului in conditiile de mai sus va veti indragosti de Paris, dar si Parisul de voi.
Tuxedo Moon – Solve & Coagula – un best of al trupei pentru zile negre...si pietrele vor plange.
The Cult – Love – este trecerea bajetilor de la goth la ceva mai mult distors in chitara. Piese ca Love si Rain iti umplu realmente inima de bucurie.
Gogol Bordello – Gypsy Punk: Underdog World Strike – dupa ce i-am vazut live pentru prima oara la Sziget, am asculta discul asta zi de zi, aproape un an. Este probabil cel mai bun disc rock’n’roll, cel putin din 2000 incoace.
Alice In Chains – Dirt – o sa-mi iau probabil injuraturi cand o sa va spun ca nu Cobain a fost cel mai tare muzicant de grunge, ci formatia Alice in Chains. Disculm absolut depresiv, dar briliant realizat, rivalizeaza cu primele 2 albume Pearl Jam, Ten si VS.
Tom Waits – Frank’s Wild Years – kilograme de discuri avem la Tom Waits, l-am ales pe asta pentru ca s-a nimeirt sa fie primul pe care sa-l ascult
Einsturzende Neubauten – Haus Der Lauge – si aici mi-a fost greu sa aleg pentru ca sunt multe discuri care nu sunt altceva decat bijuterii, as spune cu rautate...comori ascunse de majoritate
Anathema – Serenades – heavy heavy heavy metal, deloc digerabil, dar briliant dupa ce il descoperi in profunzimea lui
Sex Pistols – Nevermind The Bollocks, Here Comes ... aici am un citat de dat“ Spit in the aye who forgot this record” by Eugene Hutz. In 2006 membrii formatie Sex Pistols au primit invitatia de a participa la festivitatia de includere a lor in Rock’N’ Roll Hall of Fame. Raspunsul a fost un bilet de hartie cu un mesaj obscen.
Sneaker Pimps – Becoming X – good electro-alternative type shit, unul din cele mai bune discuri din anii ‘90
Pearl Jam – VS – pronuntati grunge cu dintii stransi...asa e si discul
Public Image LTD – 9 – fireste, un pumn in ochii si un sut in coaie
Manu Chao – Clandestino – bizara treaba cu discul asta...a aparut in 1997 si toata lumea a auzit de el din 2000 incoace...daca imi aduc bine aminte, am fost primul din Romania care a difuzat piese de pe el la radio...pe vremuri [sunt realmente convins ca am fost primul :O))) ]
Placebo – Soulmates Never Die - Vi s-a intamplat sa mergeti vreodata in ajunul Craciunului in vreun club [preferabil unul rock] sa vedeti cati nu-si doresc sa sarbatoareasca cu familia ? Pentru ei exista Placebo – ce avem aici nu e un disc ,ci un dvd live in paris....insumeaza cumva munca lor
Led Zeppelin I – discul meu preferat este primul...stiu ca multi prefera discul 4, sau ce s-a intamplat de la al cincilea incolo 
NIN – The Downward Spiral – what the fuuuckk...asta am zis cand am ascultat prima oara discul [la vremea lui], nici nu stiam ce mi s-a intamplat...ma intrebam cum a fost posibil asa ceva....o culme a perfectiunii
UNKLE – Never Never Land - senzatia care ma incearca de fiecare data cand ascult discul asta este ca James Lavelle a adunat din maruntaiele purgatoriului niscaiva demoni si i-a disecat sa vedem cu totii ce au inauntru si cum functioneazaStereo MC’s – Deep, Down & Dirty – imaginea pe care o am mereu despre aceasta trupa si in special despre acest disc este 
Sisters Of Mercy – Vision Thing & Floodland – coaie nene, c.o.a.i.e, alte cuvinte sunt de prisos
Asian Dub Foundation - Community Music – ambalaj punk, hip-hop, dub mult prea politically correct pentru mine, dar suna brici
Marilyn Manson – Antichrist Superstar – se vede treaba discul e produs de Trent Reznor, discul care, altfel, l-a facut super star pe Marilyn Manson si pe mine mare fan...acum 10 ani. Nici Mechanical Animals nu e rau si ar mai fi si altele.
Diamanda Galas & John Paul Jones – Sporting Life – incredibil ce disc au reusit cei 2, personal nu mi-as fi imaginat-o pe Diamanda altfel decat cu pian, avand in vedere ca isi foloseste vocea pentru a alunga dracii...dar eu nu am fost bassist la Led Zeppelin 
PJ Harvey – To Bring You My Love – discul asta are o mare calitate....umanizeaza
Massive Attack – toate discurile sunt magistrale, mai putin coverul la Light My Fire
The Clash – Combat Rock – titlul discului vorbeste de la sine, eu altceva am de adaugat aici...cineva trebuia sa slefuiasca ceea ce se numeste punk...si Joe Strummer si bajetii au facut-o magistral. Nu odata mi-am spus ca The Clash e probabil cea mai buna trupa rock’n’roll ever.
Megadeth – Rust In Peace – cel mai bun disc heavy metal [speed, thrash...cum preferati]...mai mult de atat, intotdeauna mi s-au parut mai buni decat Metallica, si Mustaine infinit mai expresiv decat Hetfield.
The Cure – orice disc, oricum, oricand, nu cu oricine. 
Paul Oakenfold – Bunkka – ideal pentru autostrada
Ministry – Psalm 69: The Way To Succed & The Way To Suck Eggs – il asculti si nu stii ce te-a lovit...demonic
Black Sabbath – Sabbath, Bloody Sabbath – nimic neobisnuit...taticii Heavy Metal
The Smiths – Rank - ar fi fost incorect ca tocmai ei sa lipseasca, desi din live-ul asta lipseste tocmai How Soon is Now
Planet Funk - No Zero Sumness - ideal de ascultat cand esti undeva departe, fericit si plin de endorfine. Interesant este ca baietii au grija sa te pocneasca fin cu angoase. Cred sincer ca Parrafin este una din cele mai bune piese scrise vreodata. Amuzant este ca sunt...italieni.Guns N Roses - Appetite for Destruction - daca faceti abstractie de hituri descoperiti o mare formatie, mai ales in primul lor disc, Appetite for Destruction
Prodigy - The Fat Of The Land - beaturi demente si foarte mult Punk...bine de tot discul...si nu e singurul
Young Gods - Only Heaven - aici e vorba de o formatie elvetiana care functioneaza precum ceasurile cu acelasi renume...in discul de fata vorbim de un live care m-a purtat in lumi paralele
New Order - Get Ready - imi pare cel mai izbutit, elegant si boem New Order
Swans – Various Failure – mi-a fost greu sa aleg un disc...si am recurs miseleste la best of... ideal pentru zilele de toamna iarna....nu abuzati totusiRaman multe alte discuri de descoperit. De pilda nu am nici un disc de jazz aici, si ca sa fiu onest...imi place jazz-ul, dar nu intr-atat cat sa fiu mare consumator. Ar mai fi fost de adaugat discuri cu Doors, Laurie Anderson, Radiohead, Joy Division, Moby, Jane's Addiction, Pixies, Laibach, Mad Season, Mudhoney, Ramones, U2, Aphex Twin si, o sa radeti, Judas Priest nene, plus soundtrack-uri precum Lost Highway, Arizona Dream, Underground s.a.m.d Ideea este ca lista ramane deschisa
joi, 8 noiembrie 2007
Music for bad days 02
Death in Vegas - Dirge (version 2) -somebody remember Sonic Temple ...
I do [un mic puseu de nostalgie]
Nervi
Aceiasi oameni, aceeasi meschinarie, aceleasi ambuteiaje, acelasi cacat la radio si tv, aceleasi stiri, aceeasi bere, aceleasi preturi mari, acelasi drum spre casa, aceiasi vecini pensionari dementi, aceleasi sandwichuri obosite halite zilnic spre pranz, aceeasi mediocritate care balteste in jurul meu.
Daca as citi un articol care ar incepe ca al meu, as zice: "ie-te alt bolovan frustrat". Dar asa sunt eu...becoming no one. Nascut mare speranta ...ajuns rezerva. Si ma pis de sus pe constiinta lucrului bine facut, atat timp cat muncesc ce nu-mi place, nu mi-a placut si nu o sa-mi placa
vreodata. Sunt obligat s-o fac ca sa traiesc. Si fac numai cacaturi, pentru ca asta cumparati. Cacat !
De cate ori am "construit" ceva superb, mi s-a retezat ca « asa ceva nu se vinde » ! Drama alchimistului....nu vinzi nu existi !
Si uita asa am ajuns zilele trecute pentru niste analize la spitalul Floreasca. Si m-am speriat! Oameni mureau langa mine, la distanta de un cearsaf. Nu sunt singurul care a ajuns acolo si s-a cutremurat, asa ca nu o sa intru in detalii. Doar am constatat cat de bine se potriveste sloganul
Trainspotting "Scapa cine poate!".
Si mi-am dat seama ca mi-a luat ceva vreme de cand am realizat ultima oara ca viata e in alta parte.
Vreau sa fug departe. Sa traversez Mediterana pe urmele fenicienilor si sa adulmec spiritualitate la Gibraltar. Vreau sa fug in Maroc sa trag un joint in Marakesh, pentru ca apoi sa devin cel mai mare dealer de droguri de pe Canalul Manecii. Vreau sa devin unul din hedonistii care-si petrec vacantele la St. Tropez. Sa mi-o trag in grup cu swinggerii pana dau in priapism. Vreau sa ma dau cu un Mustang pe Ocean Drive in Miami si sa ascult un mix Paul Oakenfold, sa-l vad presedintele Statelor Unite pe Dave Mustaine sau pe Jello Biafra, sa fumez un Viceroy cu Tom Waits, sa trec oceanul pana in Regatul Unit sa dau mana cu John Lydon, sa ma-nbat "cleste" cu Shane McGowan, sa vad un live New Order la Glasbury pentru ca mai apoi sa citesc toata enciclopedia britanica. Vreau sa ma plictisesc asteptand un tren intr-o gara in Germania ascultand Kraftwerk [despre David Bowie si Iggy Pop].
Vreau sa joc intr-un lung metraj la Bollywood si sa-mi redescopar sexul cu vreo Mayitreyi. Vreau sa ma pis din picioare in Tokyo impreuna cu o gheisha astfel incat sa desenam ceva feng-shui. Nu mi-ar strica sa vad live in Alaska... aurora boreala. Mi-ar placea sa intru in Guiness Book pentru cel mai tare orgasm din istoria omenirii. Fie ca acesta sa devina legenda pentru amorezi, scop in viata pentru hedonisti, obiect de studiu pentru sexologi. Valorile cu care sa fie masurat sa fie intensitatea si durata in timp.
Vreau sa fac multi copii !!!
Rutina de zi cu zi mi-a devenit otrava. Beau zilnic cupe de rutina, pana cand o sa devin imun.
Mi-e teama sa nu apara vreun demon, care, in schimbul sufletului, sa-mi ofere mult doritul, din care deja am facut chip cioplit.
[articol mai vechi, usor revizuit]
Daca as citi un articol care ar incepe ca al meu, as zice: "ie-te alt bolovan frustrat". Dar asa sunt eu...becoming no one. Nascut mare speranta ...ajuns rezerva. Si ma pis de sus pe constiinta lucrului bine facut, atat timp cat muncesc ce nu-mi place, nu mi-a placut si nu o sa-mi placa
vreodata. Sunt obligat s-o fac ca sa traiesc. Si fac numai cacaturi, pentru ca asta cumparati. Cacat !
De cate ori am "construit" ceva superb, mi s-a retezat ca « asa ceva nu se vinde » ! Drama alchimistului....nu vinzi nu existi !
Si uita asa am ajuns zilele trecute pentru niste analize la spitalul Floreasca. Si m-am speriat! Oameni mureau langa mine, la distanta de un cearsaf. Nu sunt singurul care a ajuns acolo si s-a cutremurat, asa ca nu o sa intru in detalii. Doar am constatat cat de bine se potriveste sloganul
Trainspotting "Scapa cine poate!".
Si mi-am dat seama ca mi-a luat ceva vreme de cand am realizat ultima oara ca viata e in alta parte.
Vreau sa fug departe. Sa traversez Mediterana pe urmele fenicienilor si sa adulmec spiritualitate la Gibraltar. Vreau sa fug in Maroc sa trag un joint in Marakesh, pentru ca apoi sa devin cel mai mare dealer de droguri de pe Canalul Manecii. Vreau sa devin unul din hedonistii care-si petrec vacantele la St. Tropez. Sa mi-o trag in grup cu swinggerii pana dau in priapism. Vreau sa ma dau cu un Mustang pe Ocean Drive in Miami si sa ascult un mix Paul Oakenfold, sa-l vad presedintele Statelor Unite pe Dave Mustaine sau pe Jello Biafra, sa fumez un Viceroy cu Tom Waits, sa trec oceanul pana in Regatul Unit sa dau mana cu John Lydon, sa ma-nbat "cleste" cu Shane McGowan, sa vad un live New Order la Glasbury pentru ca mai apoi sa citesc toata enciclopedia britanica. Vreau sa ma plictisesc asteptand un tren intr-o gara in Germania ascultand Kraftwerk [despre David Bowie si Iggy Pop].
Vreau sa joc intr-un lung metraj la Bollywood si sa-mi redescopar sexul cu vreo Mayitreyi. Vreau sa ma pis din picioare in Tokyo impreuna cu o gheisha astfel incat sa desenam ceva feng-shui. Nu mi-ar strica sa vad live in Alaska... aurora boreala. Mi-ar placea sa intru in Guiness Book pentru cel mai tare orgasm din istoria omenirii. Fie ca acesta sa devina legenda pentru amorezi, scop in viata pentru hedonisti, obiect de studiu pentru sexologi. Valorile cu care sa fie masurat sa fie intensitatea si durata in timp.
Vreau sa fac multi copii !!!
Rutina de zi cu zi mi-a devenit otrava. Beau zilnic cupe de rutina, pana cand o sa devin imun.
Mi-e teama sa nu apara vreun demon, care, in schimbul sufletului, sa-mi ofere mult doritul, din care deja am facut chip cioplit.
[articol mai vechi, usor revizuit]
miercuri, 7 noiembrie 2007
Mr. Chinaski 02
“Well, people got attatched. Once you cut the umbilical cord they attatched to the other things. Sight, sound, sex, money, mirages, mothers, masturbation, murder, and Monday morning hangovers.”
Love is a dog from Hell - 01
Se facea ca personajul principal [un detectiv de Hollywood] din ultima carte scrisa de Bukowski, Pulp [De duzina s-a tradus la noi] a avut o noapte agitata si nu putea nicicum sa doarma. Spre dimineata, pe la 4 s-au auzit impuscaturi pe strada. Abia atunci detectivul nostru a reusit sa adoarma. Se linistise: LUMEA ERA IN REGULA. Cititi Factotum, cititi Posta [despre 11 ani ai scriitorului pe care i-a lucrat la posta, 11 ani impuscati in cap], cititi Femei...cititi CHARLES BUKOWSKI, un magistral, sarcastic si onest "pictor" al mizeriei umane.
luni, 5 noiembrie 2007
My Oh My, It's just a song to say GOOD BYE
Sensibil pana la oribil, m-a intristat nevoie mare video-ul Song To Say Goodbye a lu' Placebo.
Ceea ce va doresc si voua, din prea plinul inimii mele.
vineri, 2 noiembrie 2007
joi, 1 noiembrie 2007
DEEP PURPLE - too old to rock'n'roll
Ce o sa-mi iau eu, probabil, pumni in cap ca nu mi-a placut show-ul Deep Purple.
Acum vreo 15 ani cand eram tanar holtei consumator de tot ce inseamna rock'n'roll, m-au fermecat fireste si Deep Purple. Imi placea cum vocea lui Gillan, chiar si a lui Coverdale plus clapa inconfundabila, indulcea sunetul dur al distorsului de chitara. Ascultam pana la dementa Smoke On The Water, Black Night si ma pupam cu fete pe la petreceri cu When a Blind Man Cries.
Entuziasmul mi-a mai scazut dupa ce am show-ul Ian Gillan la Bucuresti din 1992. Imi aduc si acum aminte ce american infumurat nimerit la marginea orientului am vazut atunci in Gillan si nu pot sa-l uit nici pe bass-istul slinos care si-a aruncat ciorapii peste audienta. A luat si un binemeritat pahar in cap.
Undeva in anii '90 stiu ca Deep Purple au mai venit odata la Bucuresti, dar atunci am absentat.
Am fost insa acum, incantat c-o sa vad pe scena niste batranei cu pofta de cantat ca o formatie rock'n'roll de liceu si, obisnuit cu show-uri serioase, asteptam si niste multimedia pe masura numelui formatiei.
Am fost dezamagit. Un Gillan pe care nu-l mai ducea vocea ca in tinereti. Scuzabil altfel. Lumini proaste, visual lamentabil si celebrele deja caderi de sunet. Nici un zmanes, nici un spell...nimic.
O cantare corecta si cam atat plus incapatanarea mai tuturot formatiilor vechi, sa-si umple timpul pe scena cu plicticoase solouri de chitara, tobe si am avut aseara si unul de clape. Acesta din urma a reusit sa emotioneze stadionul cu Mozart si sa-i smulga aplauze furtunoase cu un Enescu cantat prost.
Am avut curiozitatea sa ascult si piese de pe ultimul lor disc Rapture of the Deep. Nu e un disc deranjant ca fond sonor, dar nici mai mult de atat. Doar o oboseala prelunga, care nu merita nici banii, nici o ora din viata pentru auditie.
Concluzia este ca ori sunt eu prea batran pentru Deep Purple, ori ei pentru mine.
Acum vreo 15 ani cand eram tanar holtei consumator de tot ce inseamna rock'n'roll, m-au fermecat fireste si Deep Purple. Imi placea cum vocea lui Gillan, chiar si a lui Coverdale plus clapa inconfundabila, indulcea sunetul dur al distorsului de chitara. Ascultam pana la dementa Smoke On The Water, Black Night si ma pupam cu fete pe la petreceri cu When a Blind Man Cries.
Entuziasmul mi-a mai scazut dupa ce am show-ul Ian Gillan la Bucuresti din 1992. Imi aduc si acum aminte ce american infumurat nimerit la marginea orientului am vazut atunci in Gillan si nu pot sa-l uit nici pe bass-istul slinos care si-a aruncat ciorapii peste audienta. A luat si un binemeritat pahar in cap.
Undeva in anii '90 stiu ca Deep Purple au mai venit odata la Bucuresti, dar atunci am absentat.
Am fost insa acum, incantat c-o sa vad pe scena niste batranei cu pofta de cantat ca o formatie rock'n'roll de liceu si, obisnuit cu show-uri serioase, asteptam si niste multimedia pe masura numelui formatiei.
Am fost dezamagit. Un Gillan pe care nu-l mai ducea vocea ca in tinereti. Scuzabil altfel. Lumini proaste, visual lamentabil si celebrele deja caderi de sunet. Nici un zmanes, nici un spell...nimic.
O cantare corecta si cam atat plus incapatanarea mai tuturot formatiilor vechi, sa-si umple timpul pe scena cu plicticoase solouri de chitara, tobe si am avut aseara si unul de clape. Acesta din urma a reusit sa emotioneze stadionul cu Mozart si sa-i smulga aplauze furtunoase cu un Enescu cantat prost.
Am avut curiozitatea sa ascult si piese de pe ultimul lor disc Rapture of the Deep. Nu e un disc deranjant ca fond sonor, dar nici mai mult de atat. Doar o oboseala prelunga, care nu merita nici banii, nici o ora din viata pentru auditie.
Concluzia este ca ori sunt eu prea batran pentru Deep Purple, ori ei pentru mine.
PS: Felicitari organizatorilor Modus Production pentru prea putinele standuri de bere, pentru 10000 de oameni asta vroiau sa bea si pentru 3 ron in pahar de apa minerala [fara bon fiscal].
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
