Sunt absolut de acord ca presa, fie scrisa sau electronica are un rol asumat de caine de paza al democratiei. Tot in democratie consider ca este firesc ca presa sa fie plina si de chiloti umezi, tzatze, crime, violuri, clarvazatori, emisiuni lacrimogene si alte laturi fabricate in numele zeului cu chip cioplit numit rating. Din ce in ce mai putine lucruri care intereseaza cu adevarat ai de citit in ziare si de vazut in jurnalele de stiri. Nu se mai fare radio, nu se mai face televiziune se face rating.
In fine, asa stau lucrurile, avem de toate pentru toti. In fond fiecare consuma, ce poate si cum poate.
O mare problema intervine insa cand lucrurile se amesteca. Vedem de pilda pe postul public ca sunt numiti jurnalisti si Cristian Tudor Popescu si Andrei Gheorghe. Sa fim seriosi, primul, fie ca va place sau nu, este un jurnalist, pe cand al doilea este doar un individ care apare la televizor si jigneste invitatii, dar care poate fi simpatic sau nu.
Si exemplele in acest sens pot continua. Intr-o emisiune am vazut primind acelasi premiu de excelenta si hepaticul de la Otv si un remarcabil om de cultura. Zilnic auzim de zeci de ori pe zi aceleasi hituri cu Blondy si Hi-Q, dar te pomenesti ca astfel de piese se mixeaza cu un The Cure de pilda.
Vrei sa vinzi cacat pentru rating, esti liber s-o faci, dar cand in acest malaxor media ii introduci in aceeasi oala si pe Dan Diaconescu si pe Andrei Plesu, se creeaza o confuzie care nu aduce nimic bun. Se pierd reperele.
Nu mai conteaza ca din aceste ultime doua exemple pe care le-am dat, unul este realmente un intelectual care printre altele stapanaste bine limba romana si virgulele si celalalt este un individ lipsit de scrupule care apare zilnic in casele voastre intr-o cutie patrata.
Asftel, diferenta dintre Iosif Sava, D-zeu sa-l ierte si un dj care nu spune la radio decat “a fost...urmeaza...ora este” practic se reduce la zero.
Si presupun ca tu cetitorule ai 18 ani si ai terminat liceul si ai avut noroc de un bun prof la romana, care prin talent pedagogic te-a facut sa-ti placa Romanul adolescentului miop sau Concert din muzica de Bach si privesti la ce se intampla si nu intelegi mare lucru.
Sansa ta nu ramane decat sa ajungi, in nici un caz sa devii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Minieditorialul tau despre media amalgamata reprezinta inca o evidenta a faptului ca oamenii au nevoie de certitudini. Paradoxul face ca tu insuti sa fii, prin principala ta reprezentare publica - "muzicile" - un cocktail eclectic de valori si sisteme de raportare. Imi pare in acest moment ca initiativa ta este mai degraba un efort personal de taxinomie prin celalalt. Adica mai mult un scop al comunicarii decit un mijloc de comunicare. Sper sa iasa, si sa ai multe lucruri placute de spus.
trebuie sa adimiti totusi ca personal...desi am promovat valori si sisteme deferite...nu am promovat cacat, decat din perspectiva "hai sa radem de ei"
Trimiteți un comentariu