Dintr-o indolenta a mea am facut iar Revelionul in Bucuresti [sa traiesti]. Niste prieteni au avut grija sa canceleze petrecerea la care trebuia sa ma duc si, decat sa stau acasa, am ales varianta finala pe baza de invitatii...Revelion extraordinar la Preoteasa.
Se ofereau cantari cu Timpuri Moi, Mircea Vintila...niste unii pe cat de plicticosi pe atat de enervanti Tapinarii s.a.m.d.
Anul nou m-a prins pe holurile Casei de cultura la o masa cu beri in fatza si cu prieteni. Apoi am inceput sa ma insinuez pe unde am gasit loc la cantari.
Momentul suprarealist a fost la cantarea lui Mircea Vintila cand am observat ca toata lumea stia versurile. Mai ales doua d-soare dragute care mai aveau putin si se sarutau pe versurile cu fetishul lui Vintila cu camasile [de noapte].
Mi-a placut maxim un cuplu de peste 60 de ani care dansa cu mare pasiune pe orice se canta...ea mai extrovertita...el, elegant discret.
Au urmat cea mai plicticoasa trupa din lume...unii 15 Grade, care au reusit din nefericire sa le calmeze pe cele d-soare dragute care nu s-au mai sarutat pana la urma si care au reusit performanta extraordinara sa goleasca sala de niste nuri din cauza carora nu vedeam bine scena.
Am mai baut a nu stiu cata bere si m-am amuzat copios de glumele pe care le faceam.
Cand au intrat Tapinarii pe scena, m-am gandit ca una ca asta nu mi se poate intampla tocmai mie. Era 3 noaptea. M-am carat acasa.
Cu mult mai placuta a fost seara de 1 spre 2 ianuarie cand m-am simtit infinit mai bine. Am observat ca acest aspect a devenit o constanta de cativa ani incoace.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu