Nu de putine ori am avut senzatia ca parca nici lor, trupelor, nu prea le mai place ce canta, dar o fac pentru bani. Au avut discuri bune in tinerete, noile lor creatii de acum fiind rare ori interesante, camptivante, dar o fac doar pentru a reintra sau pentru a se mentine pe piata, in afacere [turnee, tricouri si discuri vandute s.a.m.d.].
Impresia asta am avut-o si partial inca o am despre Paradise Lost. E a treia oara cand au venit in Romania si bineinteles a treia oara cand i-am vazut. Parca live-ul de sambata de la Romexpo a fost cel mai tare, cel mai coios. 
Toata cantarea a fost ok, incepand cu intrarea pe scena. Insa parca de la primul bis sunau din ce in ce mai bine. Si, cel mai important, parca le placea ce fac din ce in ce mai tare, in ciuda letargiei publicului format din cam 1000 de oameni. S-a simtit pana la urma ca Paradise Lost e totusi treaba britanica.
A contribuit probabil si chitaristul Gregor Mackintosh prin prezenta lui fuckin' rock pe scena [in 2005 a lipsit din nu stiu ce probleme de sanatate]. Una peste alta, o sa mai fiu prezent si la alte live-uri heavy metal. Si cand ma gandesc ca baietii aia din deschidere, Negura Bunget imi taiasera tot cheful.
2 comentarii:
Da..au cintat destul de bine.....parca la bis avea si vocea ok. Am fost si la primul lor concert in Romania...acum insa ma asteptam sa fie mai multa lume...eu cred ca totusi sint mai mari decit amorphis&haggard care deja sint Sold Out!
sunt...pentru ca...stiu ma repet.....sunt englezi si cu cateva notabile exceptii...sunt cei mai buni
Trimiteți un comentariu