miercuri, 30 ianuarie 2008
luni, 28 ianuarie 2008
Maestrul si Margareta la TVR Cultural
Incepand cu aceasta seară pe TVR Cultural, de la ora 23.00, în fiecare luni avem ecranizarea ruseasca a genialului roman Maestrul si Margareta in 10 zece episoade. Serialul s-a facut in 2005 si, daca nu ati citit cartea va puteti delecta cu acesta in buna traditie a omului modern. Daca sunteti printre fericitii care au citit cartea, aflati ca serialul e foarte bine facut. "Cele 10 episoade ale serialului cuprind istoria Maestrului şi a Margaretei de la începuturile creştinătăţii, până în anii ‘30, în Rusia condusă de Lenin şi Stalin. Planurile ei se întretaie în mod surprinzător şi ambiguu. Iisus Hristos, Diavolul, un scriitor sinucigaş, Pilat din Pont, un motan enorm, împătimit de votcă şi trabucuri, şi Margareta, cea mai frumoasă femeie din lume, sunt personajele aproape neverosimile ale acestei poveşti despre iubire, disperare şi mântuire, care a schimbat faţa literaturii. Rolurile principale sunt interpretate de: Anna Kovalciuk, Aleksandr Galibin, Oleg Basilaşvili." [din comunicatul de presa]
Balkan Erotic
http://coolgirl365.com/ Asta este site-ul de unde am luat poza. Alte poze geniale sau aproape geniale...click pe site.
joi, 24 ianuarie 2008
Rona Anapoda
Zilele trecute, surprinzator altfel, am vazut-o pe Rona Hartner la tv. Este proaspata mamica si mi-am amintit cat de draga imi este aceasta persoana incredibil de vie, care a locuit in Dristor si pe care nu am avut onoarea s-o cunosc.
Aveti mai jos o piesa izbutita cu Alif Tree, un artist din superbul oras cu port, Marsilia impreuna cu Rona. Clipul este o tampenie, ignorati-l.
Aveti mai jos o piesa izbutita cu Alif Tree, un artist din superbul oras cu port, Marsilia impreuna cu Rona. Clipul este o tampenie, ignorati-l.
luni, 21 ianuarie 2008
Pussy Walk
" Can your pussy walk / Can your pussy talk / Can your pussy smile / Can your pussy frown /Can your pussy dance / Can your pussy prance / Can your pussy love / Can your pussy shove
All right Pussy...Pussy walk" [Iggy Pop]
Paradise Lost la RomExpo - scurta cronica
Am supt cu multa pofta si entuziasm mult lapte heavy metal de la nurii rock-ului cand eram tanar. Acum m-am mai cizelat. Am descoperit si alte forme. In fine...mai consum si heavy metal. Am vazut multe trupe live acum la batranete, din cele pe care le iubeam in tinerete.
Nu de putine ori am avut senzatia ca parca nici lor, trupelor, nu prea le mai place ce canta, dar o fac pentru bani. Au avut discuri bune in tinerete, noile lor creatii de acum fiind rare ori interesante, camptivante, dar o fac doar pentru a reintra sau pentru a se mentine pe piata, in afacere [turnee, tricouri si discuri vandute s.a.m.d.].
Impresia asta am avut-o si partial inca o am despre Paradise Lost. E a treia oara cand au venit in Romania si bineinteles a treia oara cand i-am vazut. Parca live-ul de sambata de la Romexpo a fost cel mai tare, cel mai coios. 
Toata cantarea a fost ok, incepand cu intrarea pe scena. Insa parca de la primul bis sunau din ce in ce mai bine. Si, cel mai important, parca le placea ce fac din ce in ce mai tare, in ciuda letargiei publicului format din cam 1000 de oameni. S-a simtit pana la urma ca Paradise Lost e totusi treaba britanica.
A contribuit probabil si chitaristul Gregor Mackintosh prin prezenta lui fuckin' rock pe scena [in 2005 a lipsit din nu stiu ce probleme de sanatate]. Una peste alta, o sa mai fiu prezent si la alte live-uri heavy metal. Si cand ma gandesc ca baietii aia din deschidere, Negura Bunget imi taiasera tot cheful.
Nu de putine ori am avut senzatia ca parca nici lor, trupelor, nu prea le mai place ce canta, dar o fac pentru bani. Au avut discuri bune in tinerete, noile lor creatii de acum fiind rare ori interesante, camptivante, dar o fac doar pentru a reintra sau pentru a se mentine pe piata, in afacere [turnee, tricouri si discuri vandute s.a.m.d.].
Impresia asta am avut-o si partial inca o am despre Paradise Lost. E a treia oara cand au venit in Romania si bineinteles a treia oara cand i-am vazut. Parca live-ul de sambata de la Romexpo a fost cel mai tare, cel mai coios. 
Toata cantarea a fost ok, incepand cu intrarea pe scena. Insa parca de la primul bis sunau din ce in ce mai bine. Si, cel mai important, parca le placea ce fac din ce in ce mai tare, in ciuda letargiei publicului format din cam 1000 de oameni. S-a simtit pana la urma ca Paradise Lost e totusi treaba britanica.
A contribuit probabil si chitaristul Gregor Mackintosh prin prezenta lui fuckin' rock pe scena [in 2005 a lipsit din nu stiu ce probleme de sanatate]. Una peste alta, o sa mai fiu prezent si la alte live-uri heavy metal. Si cand ma gandesc ca baietii aia din deschidere, Negura Bunget imi taiasera tot cheful.
sâmbătă, 19 ianuarie 2008
Paradis pierdut in Bucuresti
il declar nul.
Nu mai mananc heavy metal pe paine ca acum 10 ani...numai boul e consecvent. Dar mai degust din cand in cand. Nu am ratat nici un concert Paradise Lost la Bucuresti, nu l-as rata nici pe asta de azi. Inca am convingerea ca Icon este unul din cele mai tari discuri de heavy metal cu un super sound si ca vocea lui Nick Holmes e de acolo nene...cojones.
Asadar let's rock diseara la Pavilionul 18 RomExpo Bucuresti.
Nu mai mananc heavy metal pe paine ca acum 10 ani...numai boul e consecvent. Dar mai degust din cand in cand. Nu am ratat nici un concert Paradise Lost la Bucuresti, nu l-as rata nici pe asta de azi. Inca am convingerea ca Icon este unul din cele mai tari discuri de heavy metal cu un super sound si ca vocea lui Nick Holmes e de acolo nene...cojones.
Asadar let's rock diseara la Pavilionul 18 RomExpo Bucuresti.
joi, 17 ianuarie 2008
Oscar Wilde - vorbe iscusite
- A little sincerity is a dangerous thing, and a great deal of it is absolutely fatal.
- A man can be happy with any woman as long as he does not love her.
- Always forgive your enemies; nothing annoys them so much.
- America had often been discovered before Columbus, but it had always been hushed up.
- America is the only country that went from barbarism to decadence without civilization in between.
- Anyone who lives within their means suffers from a lack of imagination.
- Arguments are to be avoided; they are always vulgar and often convincing.
- At twilight, nature is not without loveliness, though perhaps its chief use is to illustrate quotations from the poets.
- Biography lends to death a new terror.
- Consistency is the last refuge of the unimaginative.
- Every portrait that is painted with feeling is a portrait of the artist, not of the sitter.
- Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months.
- Genius is born--not paid.
- I always like to know everything about my new friends, and nothing about my old ones.
- I am not young enough to know everything.
- I think that God in creating Man somewhat overestimated his ability.
- I was working on the proof of one of my poems all the morning, and took out a comma. In the afternoon I put it back again.
- If you want to tell people the truth, make them laugh, otherwise they'll kill you.
- Illusion is the first of all pleasures.
- It is a very sad thing that nowadays there is so little useless information.
- It is always a silly thing to give advice, but to give good advice is fatal.
- Man is least himself when he talks in his own person. Give him a mask, and he will tell you the truth.
- Morality, like art, means drawing a line someplace.
- Most modern calendars mar the sweet simplicity of our lives by reminding us that each day that passes is the anniversary of some perfectly uninteresting event.
- Most people are other people. Their thoughts are someone elses opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation.
- Music makes one feel so romantic - at least it always gets on one's nerves - which is the same thing nowadays.
- One can survive everything, nowadays, except death, and live down everything except a good reputation.
- One should always play fairly when one has the winning cards.
- Patriotism is the virtue of the vicious.
A Dirty Mind is a Joy Forever [a ajuns sloganul unui site porno]
I can resist anything, but temptation!
[thanks to Mr.Plesa]
miercuri, 16 ianuarie 2008
marți, 15 ianuarie 2008
luni, 14 ianuarie 2008
100 grame de Bjork sa aveti o saptamana buna
Cineva i-a prajit bine creierii islandezei. Dar imi place.
[Tocmai am aflat ca iar a carpit o domnita fotograf]
Siouxsie ruleaza [inca]
D-nul Cocarlea are dreptate. Siouxsie a reusit un album perfect in 2007. Se numeste Mantaray.
Il gasiti pe amazon sau la download pe soulseek.
De la Gogol Bordello - Gypsy Punk nu am mai auzit un disc asa izbutit.
vineri, 11 ianuarie 2008
Bine asa, Nicule !
Am vazut live Nick Cave & The Bad Seeds [din nefericire fara Blixa]. Si am vazut acolo Steggar Lee si povestea continua cum ca pana la urma s-a aratat insusi diavolul, pe care Mr. Motherfucker-ul Stagger Lee l-a impuscat in cap ...fireste.
As fi zis ca Stagger Lee nu ar fi altceva decat un inger exterminator, daca in poveste nu ar fi aparut si doamna Nellie Brown [Was known to make more money than any bitch in town]. Si se stie ca ingerii nu au sex...si probabil nici momitzele lui Stegar Lee.
joi, 10 ianuarie 2008
[my] Underworld
Cand Mark Renton [ Ewan McGregor] le-a tras clapa amicilor in Trainspotting am auzit pentru prima oara Underworld si am fost cucerit iremediabil de trupa. Nu a trecut mult pana am pus mana pe cd-ul Second Toughest in the Infants pe care l-am copiat pe caseta [asa se facea atunci] si cam asa am luat eu contact cu muzica electronica, dupa ce imi dadusem in cap cu o compilatie de trance pe un dublu cd care arata foarte bine.
Si uite asa am inceput sa-mi umplu trupul de beaturi, chill-uri si endorfine mergand pe BornSlippy, Pearls Girl si...preferata mea Confusion The Waitress.
Era, ceea ce eu numesc perioada de aur a muzicii electro.
Aparusera nume precum Faithless, Leftfield, Aphex Twin si, cu voia d-vostra Suie Paparude si DJ Vasile.
Eram deja disk-jokey la radio cand dadeam lumii in cap joi noapte cu piese din al cincilea disc Underworld... Beaucoup Fish. Promovam asadar si eu in spatiul dambovitean zeul ce parea cu chip cioplit King Of Snake si alte adevarate bijuterii de pe disc cum ar fi Push Upstairs, Bruce Lee, Push Downstairs sau Something Like a Mama.
Nimic altceva decat un regal electro, un act artistic care vine in sprijinul vorbelor mestesugite ale bajetilor de la Kraftwerk "noi nu vrem s apunem nimic in miscare decat pe noi insine". Ceea ce, daca ma intrebati pe mine, nu e tocmai simplu.
Tot discul este practic un incredibil mix de sunete, un regal breakbeat executat magistral de chitaristul Rick Smith, DJ-ul Darren Emerson si de incredibilul showman si vocalist Karl Hyde.
De Underworld am fost definitiv cucerit cand am vazut live-ul inregistrat pe dvd. Un live care incepe suficient de chill cat sa te prinda, macar ca fond sonor. Senzationalul vine din faptul ca show-ul in sine devine din ce in ce mai dinamic incepand cu Everything, EverythingBorn Slippy si se incheie apoteotic cu Moaner. Realizezi atunci ca Underworld insemna mult mai mult decat o trupa de electro, decat niste dj-ala ieftina a la T[r]i[st]esto si alti bine cotati dj, cu mici exceptii...fireste.
Rafinementul lor de englezi cu acte in regula ar reusit sa ma cucereasca si cu penultimul disc scos pe piata A Hundred Days Off. Si, nu stiu prin ce legi ale show-biz-ului in virtutea acestui disc scos in 2002 am reusit sa-i vad la Sziget in 2005. Insist sa ascultati neaparat [macar] piesa 2 de pe disc Two Months Off, un vibe pozitiv care v-ar salva ziua.
Si ajungem in decembrie 2007 cand am pus mana pe noul lor disc Oblivion with Bells, disc care a iesit rare ori din cd-ul meu din masina. Ajungeam singur acasa pe la 3 noaptea dupa niste nefericite beri fara alcool, dar tare imi era bine cu mine insumi. Eram doar eu si my Underworld....pe motorina. Am avut in incredibil instinct s-o tai pe Autostrada Soarelui, asa de un puseu de fericire, de un Beautiful Burnout. N-am comis-o ca era obosit. Si la ora aia cine stie cat de fericit puteam sa ajung.
Altfel, noul disc e mai pe quiet, mai pe chill...probabil mai matur. Dar este perfect.
Va garantez ca piese precum Boy, Boy, Boy, Best Mamgu Ever sau...Beautiful Burnout o sa va dea fiori pe spate de placere.
miercuri, 9 ianuarie 2008
sâmbătă, 5 ianuarie 2008
Chemical Brothers - Star Guitar [making of]
Acest post este un exercitiu de admiratie pentru imaginatia unora.Este vorba de un making of la probabil cea mai izbutita piesa Chemical Brothers, Star Guitar. Atentie, poate plictisi la inceput, dar ce se intampla mai incolo este cel putin admirabil.
Si acum rezultatul final. Enjoy !
Si acum rezultatul final. Enjoy !
vineri, 4 ianuarie 2008
Guitar Sex
Un distors serios ar rezolva multe probleme si frustrari, probabil insotit in traditia heavy metal si de un solo de chitara. Baladele obosite gen Nothing Else Matter se exclud de la sine.Revelion la Preoteasa
Dintr-o indolenta a mea am facut iar Revelionul in Bucuresti [sa traiesti]. Niste prieteni au avut grija sa canceleze petrecerea la care trebuia sa ma duc si, decat sa stau acasa, am ales varianta finala pe baza de invitatii...Revelion extraordinar la Preoteasa.
Se ofereau cantari cu Timpuri Moi, Mircea Vintila...niste unii pe cat de plicticosi pe atat de enervanti Tapinarii s.a.m.d.
Anul nou m-a prins pe holurile Casei de cultura la o masa cu beri in fatza si cu prieteni. Apoi am inceput sa ma insinuez pe unde am gasit loc la cantari.
Momentul suprarealist a fost la cantarea lui Mircea Vintila cand am observat ca toata lumea stia versurile. Mai ales doua d-soare dragute care mai aveau putin si se sarutau pe versurile cu fetishul lui Vintila cu camasile [de noapte].
Mi-a placut maxim un cuplu de peste 60 de ani care dansa cu mare pasiune pe orice se canta...ea mai extrovertita...el, elegant discret.
Au urmat cea mai plicticoasa trupa din lume...unii 15 Grade, care au reusit din nefericire sa le calmeze pe cele d-soare dragute care nu s-au mai sarutat pana la urma si care au reusit performanta extraordinara sa goleasca sala de niste nuri din cauza carora nu vedeam bine scena.
Am mai baut a nu stiu cata bere si m-am amuzat copios de glumele pe care le faceam.
Cand au intrat Tapinarii pe scena, m-am gandit ca una ca asta nu mi se poate intampla tocmai mie. Era 3 noaptea. M-am carat acasa.
Cu mult mai placuta a fost seara de 1 spre 2 ianuarie cand m-am simtit infinit mai bine. Am observat ca acest aspect a devenit o constanta de cativa ani incoace.
Se ofereau cantari cu Timpuri Moi, Mircea Vintila...niste unii pe cat de plicticosi pe atat de enervanti Tapinarii s.a.m.d.
Anul nou m-a prins pe holurile Casei de cultura la o masa cu beri in fatza si cu prieteni. Apoi am inceput sa ma insinuez pe unde am gasit loc la cantari.
Momentul suprarealist a fost la cantarea lui Mircea Vintila cand am observat ca toata lumea stia versurile. Mai ales doua d-soare dragute care mai aveau putin si se sarutau pe versurile cu fetishul lui Vintila cu camasile [de noapte].
Mi-a placut maxim un cuplu de peste 60 de ani care dansa cu mare pasiune pe orice se canta...ea mai extrovertita...el, elegant discret.
Au urmat cea mai plicticoasa trupa din lume...unii 15 Grade, care au reusit din nefericire sa le calmeze pe cele d-soare dragute care nu s-au mai sarutat pana la urma si care au reusit performanta extraordinara sa goleasca sala de niste nuri din cauza carora nu vedeam bine scena.
Am mai baut a nu stiu cata bere si m-am amuzat copios de glumele pe care le faceam.
Cand au intrat Tapinarii pe scena, m-am gandit ca una ca asta nu mi se poate intampla tocmai mie. Era 3 noaptea. M-am carat acasa.
Cu mult mai placuta a fost seara de 1 spre 2 ianuarie cand m-am simtit infinit mai bine. Am observat ca acest aspect a devenit o constanta de cativa ani incoace.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
