miercuri, 10 septembrie 2008

Ultima noapte de amor, prima noapte de apocalipsa

Marele experiment cu particule a creat isterie, nu stiu daca internationala, dar cu siguranta...nationala.

Aseara cand imi dadeam copilul in leagan in parcul de langa bloc, toti parinti si toti copii vorbeau de sfarsitul lumii.

Am fost placut surprins insa, induiosat chiar, cand in toata aceasta isterie am surprins un dialog intre niste copii cam la vreo 10 ani: un voinic si doua d-soare.

El le propune partenerelor de joaca sa-ti rememoreze tot ce a fost frumos in viata lor, daca tot bate la usa sfarsitul lumii. Si tot el vine cu prima, citez, “super amintire”, cand i-a gasit catelul uneia dintre d-soarele de fata si ea l-a imbratisat. Fetita cu pricina, bineinteles, nu a percutat la amintirea tanarului amorezat si a incercat o alta amintire de la scoala cu niste colege si doamna invatoare.

Indragostitul a insistat timid “propun sa rememoram chiar acum super amintirea mea” sperand la o imbratisare. Ce folos, fetitele trecusera la cea de a treia amintire.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Excelent!

Anonim spunea...

Noi ce amintiri sa rememoram ???
:D Oana

p.s. oricum, cred ca as vrea sa ma prinda sfarsitul...oricare ar fi el...la un concert...

Silviu spunea...

o sa-mi fie greu sa-mi aleg din atatea amintiri placute pe care le am...nemaivorbind de concerte, dar n-as prefera orice fel de cantare, nu orice fel de companie, nu orice fel de bautura s.a.m.d....daca tot ar fi ultima...dar mai avem pana atunci...mult...imi place sa cred...personal, mai am o groaza de lucruri de facut